”Nasrudin a fixat conferinţa la ora două după-amiază, şi a fost un succes: cele o mie de bilete au fost în întregime vândute şi peste şase sute de persoane au rămas afară, urmând să vizioneze prin intermediul unei televiziuni.
La ora două fix, a intrat un asistent al lui Nasrudin, spunând că, dintr-un motiv de forţă majoră, conferinţa avea să înceapă mai târziu. Unii s-au ridicat indignaţi, au cerut să li se restituie banii şi au plecat. Chiar şi aşa, rămăsese multă lume în sală şi afară.
La patru după-amiază, maestrul sufist tot nu-şi făcuse apariţia, şi publicul părăsi, încetul cu încetul, sala, recuperându-şi banii: în definitiv, ziua de muncă se terminase, venise momentul să se întoarcă acasă. Când se făcu ora şapte, cei o mie şapte sute de spectatori iniţiali se reduceau la mai puţin de o sută.
Atunci intră Nasrudin. Părea beat turtă şi se apucă să-i facă curte unei tinere frumoase din primul rând.
O dată trecută surpriza, lumea începu să se indigneze: după ce-i lăsase să-l aştepte patru ore bătute pe muchie, cum de se mai şi comporta aşa omul ăsta? Se făcură auzite câteva murmure de dezaprobare, dar maestrul sufist nu le dădu nici o importanţă: continuă să spună în gura mare cât de sexy era fata şi o invită să călătorească împreună cu el în Franţa.
După ce le zise câteva protestatarilor, Nasrudin încercă să se ridice şi căzu cât era de greu pe podea. Revoltate, şi alte persoane se hotărâră să plece, zicând că totul nu era decât şarlatanie, că o să dezvăluiască ziarelor spectacolul acela degradant.
În sală rămaseră nouă persoane. Şi, de îndată ce grupul celor indignaţi părăsi incinta, Nasrudin se ridică; era sobru, ochii îi străluceau şi în jurul său plutea o aură de respectabilitate şi înţelepciune. „Dumneavoastră, cei care aţi rămas aici, sunteţi cei ce mă vor asculta”, zise el. „Aţi trecut prin două dintre cele mai grele încercări de pe drumul spiritual: răbdarea de a aştepta momentul prielnic şi curajul de a nu te lăsa decepţionat de ceea ce-ţi iese în cale. Vouă vă voi da învăţătura.” Şi Nasrudin le împărtăşi câteva dintre tehnicile sufiste.”
fragment ,,rupt” din ,,Veronika se hotaraste sa moara” P .Coelho
Vreau sa fac o mica paranteza,oprindu-ma la cuvintul sufist. Cu siguranta e ceva necunoscut,si anume acesta e si deznodamintul fragmentului mai sus.Nu vreau sa vorbesc mult despre asta,desi e greu de defini,si merita pagini intregi.Sufismul este o mişcare mistică islamică, ce se distanţează de abordarea tradiţionalistă a Islamului, şi tinde la o relaţie mai personală cu Dumnezeu.Este o transmitere a luminii divine din inima profesorului catre cea a initiatului, este o cunoastere spirituala cu ajutorul inimii, nu cu ajutorul vorbelor, a cartilor.Elevul era instructat pentru multi ani in ingrijirea cainilor. Aceste misiuni trebuiau indeplinite cu umilinta si rabdare.
Anume la aceste doua cuvinte am vrut sa a a jung.Nu am vrut sa va aduc la cunostinta ce este sufismul,nici pe mine nu ma intereseaza.Dar curiozitatea mii virtutea,m-am interesat ,relatindu-va si voua cite putin.
mai bine zis aceste 3 cuvinte :umilinta ,rabdarea si curajul.Le vad ca cele mai mai puternice arme ,cu care ne-am putea inzestra in lupta vietii.
P.S:multumesc pt rabdarea si curajul ce ati avut-o de a citi,!:P
TzaraMeaMoldova 
Ultimile comentarii